Dragostea e o sageată ce îți face în inimă răni de foc. Suferă cel ce iubește. Cel iubit își bate joc. Dragostea e un sentiment pe care mulți nu îl cunosc.
Dacă timpul ar fi precum o carte aș deschide și aș citi. Plângând, aș rupe paginile în care stă scris trecutul meu, trecutul tău, trecutul nostru, și le-aș da foc. Cenușa aș arunca-o în vânt. Nu vreau să mai știu de durerea provocată.
Nu vreau să te pierd! Mi-e atât de dor, și-am să te aștept. Tu ești tot ce am și sper că vei veni, undeva... În întunericul luminii... Gânduri răsfirate... Nu pot să le adun...
O să rămâna amintiri blocate-n ochii noștri goi, că se învarte ceasul și nimeni nu-l poate da înapoi.
Ai plecat... În urma ta m-ai lăsat! M-ai uitat? Un singur lucru am de spus: Te voi iubi mereu, chiar dacă mi-e greu!
Mi-aș dori din nou să mai fiu fetiță mică, pentru ca juliturile din genunchi se vindecă mai repede decât inimile frânte.
Știu că mă vei ruga să rezist și să merg mai departe ca și cum totul e normal, dar nu mai este timp pentru alte minciuni.
Ai fost pe rând posesiv, gelos, orgolios, indiferent și, logic, într-un final, un prost... Și-un clasic adevarăt, ți-ai dat seama ce-ai avut exact când s-a terminat!
Cum e când persoana iubită te ignoră? Cum e când pe cel care-l placi pe alta o adoră? Inima îți plânge, dar nu ai ce să faci. Îți vine să urli, dar te abții și taci.